Modernitatea și schimbarea la față a șahului

Un articol de Claudiu Iordache – președinte Asociația Județeană de Șah Constanța

Șahul a reprezentat întotdeauna o activitate unică și emoționantă, un loc de întâlnire interesant, care a încercat de secole să-și păstreze caracteristicile principale, dar și să promoveze idei noi în convergență cu nevoile vieții spirituale ale oamenilor.

            Pentru cititorii pasionați de șah ai site-ului impactlocal.ro, la sugestia unui prieten, revin cu fragmente dintr-un articol mai vechi, într-o formă retușată și adăugită.

Uneori, viața ne obligă să lăsăm deoparte vechile obișnuințe și să căutăm sensuri noi chiar și acolo unde nu găsim temei și înțelegere la cei din jur. Ceea ce trebuie cunoscut însă, este faptul că orice idee, oricât de valoroasă, trebuie implementată de cei care au puterea să facă acest lucru, altfel ea devine lipsită de valoare.

Șahul, ca sport universal, nu a dus lipsă de idei bune sau mediocre, generate uneori de orgoliile celor implicați, iar alteori din dorința unora de nou și îndepărtare de moștenirea șahului clasic. De câteva decenii, FIDE face diferite încercări de a concepe competiții de șah mai dinamice și mai atractive. Adevărat, este vorba în principal de șahul clasic, deoarece șahul rapid și blitz creează deja suficient spectacol. Dar jocul vechi de șah a trecut prin multe încercări de schimbare, dintre care unele, la prima vedere, pot părea prostii nebunești.

Iată, în continuare, câteva variante de șah prin care s-a încercat schimbarea substanțială a sensului clasic al jocului.

Șah-box

Una dintre cele mai neobișnuite varietăți de șah este un fel de hibrid care include partide alternative de șah și box. Întreceri oficiale de șah-box au avut loc din 2003. Nașul acestui așa zis joc este considerat artistul olandez Ipe Rubing, care a preluat ideea dintr-un film de desene animate. Există și o federație mondială pentru acest sport, a cărei deviză este: “Luptele au loc în ring, iar războaiele sunt disputate pe tablă”. Jocul presupune alternarea boxului timp de 2 minute pe repriză și apoi jucarea a 20 de mutări de șah. Un jucător poate câștiga fie prin knock-out, fie prin mat. Șah-boxul este distractiv dar nu prea corect. Un boxer puternic ar putea fi antrenat să-și protejeze regele întârziind matul și să câștige în ringul de box. 

Șah viu

O altă modificare nu mai puțin spectaculoasă a șahului a fost numită „șah viu”. Aceasta este o reprezentație teatrală a unui joc de șah, desfășurat pe o tablă de șah mare. Șahul viu a fost preferatul sultanului Mohammed, conducătorul arab al Granadei. Ideea șahului viu este exploatată activ în literatură și cinematografie. Două capitole ale romanului „Gargantua și Pantagruel” de Francois Rabelais sunt dedicate descrierii jocului șahului viu. Pentru a rezolva o altă ghicitoare care duce la piatra filosofala, Harry Potter și prietenii săi trebuie să joace o partida de șah viu, în prima carte a lui Joan Rowling despre aventurile băiatului vrăjitor. Astăzi, șahul viu este punctul culminant al Zilei Internaționale a Șahului, care este sărbătorită anual pe 20 iulie în multe orașe din întreaga lume.

Șah 960 (Fischer)

Aproape din momentul în care au apărut regulile jocului de șah clasic, a început să se vorbească și despre necesitatea schimbării acestor reguli. Inovațiile au fost necesare datorită dezvoltării active a teoriei șahului. O analiză la scară largă a opțiunilor de deschidere a dus la concluzia că lupta reală începe abia în jocul de mijloc. Prin urmare, a necesitat introducerea inovațiilor care ar face jocul mai interesant. În capitala Argentinei, Buenos Aires, la 19 iunie 1996, Robert Fisher, cel de-al 11-lea campion mondial de șah, a propus propria versiune a modificării regulilor jocului. Ulterior, această opțiune a primit numele creatorului său. Esența șahului Fischer constă în aranjamentul inițial al pieselor. Figurile sunt dispuse aleatoriu și simetric. Invariabil, în aranjamentul inițial, sunt numai pozițiile pionilor (ocupând linia a 2-a și respectiv a 7-a). Există o serie de limitări ale aranjamentului în șahul Fischer. Nebunii trebuie să fie neapărat de culori diferite, un turn trebuie să fie la stânga regelui, iar al doilea la dreapta. Acest aranjament de piese face față perfect scopului său principal ca vechile teorii de deschidere să devină inutile, iar elaborarea de noi deschideri ar fi complet lipsită de sens. Prin numărul de combinații posibile ale aranjamentului inițial, șahul Fischer este uneori numit 960.

Șah suedez (clotz)

Fanii vechiului joc au căutat întotdeauna să adauge spiritul de echipă în jocul de șah. Două echipe, formate din doi jucători, se așează să joace în același timp la două table. Acest tip de șah a apărut relativ recent. În viața de zi cu zi, un astfel de șah este numit pur și simplu „clotz”, deși numele oficial al jocului este “bughouse”, care s-ar traduce „casă nebună”. Într-adevăr, o persoană care nu este familiarizată cu acest tip de șah, poate avea senzatia ca se află într-o astfel de instituție. Jocul este foarte dinamic, în permanentă criză, iar șahistii au dreptul să discute între ei. Șahul suedez se joacă pe două table. Jucătorii care stau unul lângă altul sunt membri ai aceleiași echipe și joacă împotriva altor doi jucători. Unul dintre jucătorii echipei are piesele albe, iar celălalt piesele negre. Acest lucru face posibil ca piesele pe care jucătorul le capturează de la adversar să fie transmise partenerului său, astfel încât să le poată pune pe tablă.

Șah subacvatic (diving chess)

De ceva vreme se tot încearcă să se adauge șahului efortul fizic, element de care este acuzat că duce lipsă din postura sa de sport pretendent la titulatura de olimpic. Așa cum se observă, variantele de șah vin în toate formele și dimensiunile. În timp ce unele implică modificări ale regulilor, cum ar fi înlocuirea pieselor capturate sau adăugarea de piese noi (vezi clotz), altele încearcă să includă circumstanțe neobișnuite, cum ar fi celebrul șah-box și mai recent șahul subacvatic. Problema șah-boxului este că adversarii trebuie să se potrivească la sex și greutate, la fel ca la orice sport de contact.

 Șahul subacvatic este ca șahul normal, dar se joacă într-o piscină cu o tablă de șah fixată pe fundul acesteia. Fiecare jucător poate gândi numai atâta timp cât își poate ține respirația. Odată ce un jucător a mutat și a ieșit la suprafață, adversarul trebuie să se scufunde și nu poate reveni până nu face mutarea. Șahul subacvatic a fost o modalitate de a adăuga un element fizic, menținând în același timp puritatea și frumusețea jocului. Spre deosebire de șah-box șahul subacvatic permite concurența între jucători, indiferent de sexul sau greutatea acestora.

 Este clar că acest aparent amestec de sporturi include mai mult decât pare la prima vedere, el inserând unul din elementele cheie ale șahului, ceasul de control, într-un mod natural. În șahul clasic, jucătorii au un ceas pentru a cronometra timpul dintre mutări, ceea ce adaugă o presiune suplimentară la luarea deciziilor. Această presiune poate face diferența dintre jucători și poate determina victoria sau înfrângerea într-o partidă. În șahul subacvatic, ceasul este încorporat în joc. Este respirația însăși. Jucătorii au doar atât de mult timp pentru a gândi și a efectua mutarea cât timp își pot ține respirația. Dacă nu reușesc, conform regulamentului, la a doua abatere se consemnează înfrângerea.

Această variantă de șah a fost prezentată de Etan Ilfeld,  în 2012 la “Mind Sports Olympiad”, un festival de jocuri de societate organizat în fiecare an la Londra. De atunci, sub titulatura de “Campionatul Mondial de Șah subacvatic”, a devenit un eveniment anual. Din păcate, acest tip de șah nu-și găsește locul în arena online, așa că de la începutul pandemiei nu au mai putut fi organizate concursuri. Rămânem la curent cu noutățile și așteptăm revenirea acestuia.

Desigur, toate variantele descrise mai sus reprezintă, oarecum, un truc. Dar generarea de publicitate pentru clasicul nostru joc de șah nu este ușoară. Șahul subacvatic, de exemplu, arată distractiv și demonstrează că jucătorii de șah pot fi creativi. Nimeni nu va confunda acest lucru cu șahul adevărat, dar pot fi atrași unii care vedeau șahul ca pe un joc plictisitor,  sau pe jucătorii de șah ca pe niște tipi ursuzi care nu se distrează niciodată.

Fiecare versiune de șah a fost concepută pentru a face jocul preferat de milioane de oameni mai interesant, mai dinamic și mai spectaculos. Timpul va demonstra dacă acest lucru a reușit.

Claudiu Iordache

Sursă foto:divingchess.com