Contactează-ne

Opinie

Agresivitate vs. competitivitate în sport

Publicat acum

,

Sursa foto: dinamo1948.club

Un articol de Aurel Bercea

În această postare voi scrie despre agresivitatea în sport, pentru că am asistat de curând la câteva activități sportive care nu mi s-au părut a fi bune pentru construcția socială a celor care aspiră să fie mai buni ca sportivi – ca oameni.

Ca în toate domeniile vieții sociale apar situații care generează conflicte, iar multe dintre acestea se pot transforma în comportamente agresive. Sportul, care face parte integrantă din cultura fiecărei națiuni, nu duce lipsă de aspecte negative cum ar fi agresivitatea. Sportul este probabil singura activitate umană – cu excepția războaielor – în care actele de agresivitate interpersonală au ajuns să fie tolerate și chiar aclamate entuziast de o anumită categorie a populației.

În România nu am statistici foarte exacte asupra numărului de agresiuni comise pe terenurile de sport – sau a spațiilor improvizate pentru diverse activități sportive – dar sunt indicii că fenomenul ia amploare. Menționez faptul că mediatizarea mare dată agresivităților a sporit îngrijorarea mea, cu privire la amploarea fenomenului.

Nu știu în ce măsură știți despre tipologiile agresivităților, dar o să enumăr câteva:

– agresivitatea ostilă: accidentarea adversarilor în mod voit.

– agresivitatea instrumentală: intenții clare de a accidenta, dar nu o face, cu scopul de a induce frica.

– agresivitatea asertivă: antrenorii, spectatorii sau sportivii încurajează „să joace mai agresiv”, însă este înțeles greșit pentru a face uz de agresivitate ostilă sau instrumentală, când de fapt este nevoie doar de efort crescut, de mai multă energie și de mai multă concentrare.

Cauzele agresivității sunt mai multe, dar eu mă voi limita la 3 elemente, anume:

– agresivitate instinctuală: dezvoltată prin evoluție, de la generație la alta, cu alte cuvinte este determinată genetic.

– agresivitate frustrantă: frustrarea rezultă atunci când eforturile de a atinge un anumit scop sunt blocate, cu alte cuvinte, ori de câte ori cineva devine frustrat, va acționa agresiv pentru a elibera frustrarea înmagazinată.

– agresivitatea socială: agresivitatea este învățată, iar celelalte agresivități mai sus menționate sunt total inadecvate în explicarea acesteia, în teorie, comportamentele agresive sunt asimilate și menținute în două moduri: modelarea și învățarea vicariantă.

Să vă explic de ce este mult mai periculoasă agresivitatea socială decât agresivitatea frustrantă, iar agresivitatea frustrantă este mai periculoasă decât agresivitatea instinctuală.

Agresivitatea instinctuală este dezvoltată in mod natural, prin selecție naturală, în mai multe generații, pe când agresivitatea frustrantă ține de prezent, nu este naturală, este indusă prin agresivitatea socială. Și iată de ce agresivitatea sociala este mult mai periculoasă. Pentru că intervine modelarea socială care se bazează pe tendința sportivilor de a imita acțiunile unor altor sportivi, în special dacă acel sportiv este important sau cunoscut. De exemplu, eu văzând un participant cu mare experiență care comite acte agresive, alți participanți ar putea demonstra comportamente similare. Adică genul ăla de mentalitate de turmă – de oaie. Însă recunoscând aceste tendințe, mă delimitez de acest gen de agresivitate având o mentalitate critică – de lup.

Pe lângă modelarea socială există și învățarea vicariantă care apare atunci când sportivul percepe întăririle pe care le primește pentru acțiunile agresive. Dacă agresorul este recompensat într-un anumit mod pentru acel comportament, șansele privitorului de a răspunde agresiv în circumstanțe similare cresc. Dacă agresorul este pedepsit, șansele ca privitorul să răspundă de aceeași manieră în situații similare vor fi mai mici.

Pe baza de observațiilor mele vreau să argumentez că agresivitatea, ca mod de exprimare pe terenul de sport, constituie un stimul distractor pentru sportiv și duce la scăderea performanței. De cele mai multe ori, furia, care este o emoție care scapă de sub control, duce la niveluri de activare care depășesc zona optimă de funcționare, influențând negativ performanța, dar și percepția socială – de oaie neagră.

Așadar, fiți competitivi, dar nu agresivi!

Publicitate
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Motoi Elena

    5 ianuarie 2021 at 14:22

    Felicitari!

You must be logged in to post a comment Login

Lasă un comentariu

Trending