Impresii, concursuri și rezultate șahiste

Un articol de Claudiu Iordache – președinte Asociația Județeană de Șah

Oarecum surprinzător, am găsit pe site-ul www.impactlocal.ro  povestea Irinei Maria Giurgiu, spusă chiar de ea. Spun surprinzător deoarece confidențele sunt un gen jurnalistic dificil care necesită, pe lângă utilizarea fluentă a limbii, multă sinceritate și bună credință. Și acest lucru este din ce în ce mai greu de găsit în publicațiile moderne, când vârtejul vremurilor îi duce pe oameni într-un flux intens de informație globală, fără legătură cu afectivitatea si sensibilitatea lor.

Drumul parcurs de autoare de la terminarea liceului și până în prezent, este influențat decisiv de pasiunea și dragostea pentru fotbal, un sport care în accepțiunea generală se adresează mai mult bărbaților. Fac această introducere, deoarece povestea Irinei se aseamănă cu destinul multor șahiste, care rivalizează toată viața cu omologii lor masculini, din postura de jucătoare, antrenoare, organizatoare, președinte de club sau asociație de șah. Iar crezul de la sfârșitul poveștii prin care “dezvoltarea personală este cheia pentru succes”, are, în mod sigur, aplicabilitate universală.

Există o lege care spune că realizarea unei persoane depinde de țelul urmărit, dar și de gradul de dificultate pe care îl întâmpină. Cu cât este mai mare obstacolul din fața noastră cu atât țintim mai sus și, uneori, numai prin creșterea graduală a dificultății devenim mai puternici. Se poate constata acest lucru din interpretarea compoziției concursurilor open de șah în care intră de-a valma în joc mari maeștri, amatori, seniori, copii, băieți și fete. Desigur, fiecare are obiectivul său, unii luptă să câștige turneul, alții să-și crească zestrea de puncte ELO, cei mai tineri să obțină norme de clasificare sportivă, iar cei mai mici visează că odată vor ajunge să joace și ei la prima masă. Nu există un alt sport în care oameni atât de diferiți ca vârstă, sex, aptitudini, să concureze în aceeași competiție. Până la urmă șahul este o măsură a ceea ce este omul la un moment dat și fiecare va trage concluziile și va decide pe ce drum se angajează.

Un concurs de șah nu numai că dezvoltă  abilitățile unui jucător, dar, reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a pune în practică cele învățate la antrenament, realizând și conexiunea cu toți cei care iubesc acest minunat sport intelectual. Faptul că în ultimul an numărul concursurilor clasice a fost foarte scăzut, justifică bucuria și entuziasmul cu care șahiștii se angajează în competiții, cu toate că trebuie depășite în continuare serioase restricții.

Mai mult, competițiile selectează nucleele de elită, care vor fi baza pentru viitoare turnee internaționale. În acest sens Federația Română de Șah a organizat “Concursul național online la categoriile de vârstă U10-U18 în vederea selecției juniorilor pentru participarea la acțiunile federației în decursul anului 2021”.

Un rezultat foarte bun pentru șahul constănțean a obținut în finala acestei competiții organizată în sistem hibrid, Maria Anghel, care s-a clasat pe locul trei la categoria de vârstă F18,  pe primele două locuri fiind în ordine Alessia Ciolacu și Miruna Lehaci.

Profit de ocazie să ofer câteva repere biografice ale acestei junioare excepționale, elevă a Colegiului M. Eminescu și legitimată la Palatul Copiilor Constanța.

A deprins primele noțiuni de la tatăl său, care a și adus-o, la vârsta de 7 ani, la Palatul Copiilor pentru învățarea sistematică a teoriei jocului și participarea la competiții. Timp de aproape 10 ani, nu a fost campionat național de juniori, individual sau pe echipe, în care să nu obțină cel puțin o medalie.

De-a lungul timpului, din diferite ipostaze, cum ar fi cel de antrenor personal, antrenor de lot sau șef de delegație, mai mulți șahiști de elită, cum ar fi MMI George Grigore, MI Gabriel Mateuță sau MMI Ciprian Nanu, au contribuit la cizelarea și formarea stilului de joc al Mariei.

Făcând parte dintr-o generație cu junioare de excepție, dintre care pot să numesc pe Miruna Lehaci, Alessia Ciolacu, Ema Obadă sau Mihaela Trifoi, Maria Anghel a crescut constant și ne-a reprezentat cu cinste la numeroase campionate mondiale și europene. Maribor – Slovenia (2012), Praga – Cehia (2012 și 2016), Al Ain – EAU (2013), Durban-Africa de Sud (2014), Batumi – Georgia (2014), Montevideo – Uruguai (2016), Mamaia – România (2017),  Porto Carass – Grecia (2018), Riga – Lituania (2018) sunt doar o parte din locurile pe unde a ajuns și a reprezentat cu cinste țara.

Într-o perioadă când școala are nevoie de modele, Maria ar putea fi un astfel de reper, având în vedere rezultatele bune de la olimpiada sportului școlar, atât în gimnaziu, ca lider al echipei de șah a școlii, cât și în liceu, prin rezultatele individuale obținute. Viitorul este în fața ei și cunoscându-i ambiția, perseverența, seriozitatea și dorința de succes, am credința că promisiunea de a continua pe drumul început îi va aduce satisfacții pe măsură.

Încă o dovadă că șahul nu are limite de vârstă este concursul “Cupa Unirii – ELO <2200”, câștigat de maestrul Alexandru Kutnik (68 ani), jucător care poate fi dat drept exemplu de devotament si dragoste pentru șah. El a fost urmat în clasament de tinerii Ștefan-Emilian Prisacaru (16 ani) și David Bonciu (17 ani). Și ca o demonstrație a specificității șahului în raport cu alte sporturi, menționez și participarea la competiție a lui Henry Edward Tudor (10 ani), alături de veteranul șahului constănțean maestrul FIDE Constantin Vasile (85 ani).

S-a încheiat superturneul organizat în localitatea olandeză Wejk aan Zee, Tata Steel Chess, în sistem turneu cu 14 participanți. Marele maestru englez Nigel Short, în limbajul său colorat, a descris astfel turneul: „Turneele incestuoase de înaltă clasă, în care aceiași jucători de elită concurează unul împotriva celuilalt (și de obicei fac remiză), nu sunt întotdeauna un spectacol captivant. În schimb, organizatorii Tata Steel Chess se bazează pe un amestec atractiv de jucători pentru a produce dramatism”.

Dramatic a fost și finalul ediției curente, când, după 13 runde, doi jucători din țara gazdă, Van Foreest Jorden și Anish Giri au obținut fiecare câte 8,5 puncte, urmând să joace partide de departajare. În timpul acesta se mai juca o singură partidă între Alireza Firouzja și Radoslaw Wojtaszek. Arbitrii care pregăteau tie-break-ul între cei doi olandezi, nu numai că i-au distras atenția lui Firouzja de la joc, dar l-au și informat în mod rușinos că nu are șanse de tie-break în caz de victorie, acesta acceptând imediat remiza. După lungi parlamentări între jucător, antrenorul acestuia și arbitri, lucrurile s-au liniștit, iar Jorden Van Foreest a câștigat trofeul învingându-l pe Giri în Armagedon. Pe locul 3 s-a clasat Andrei Esipenko cu 8 puncte, la egalitate cu Fabiano Caruana și Alireza Firouzja care au ocupat locurile 4 și 5. A fost o victorie a tinereții, protagoniștii finalei având amândoi 21 ani, Esipenko, 18 ani și Firouzja 17 ani. Doar “batrânul” Caruana, 28 ani, a reușit să se strecoare printre ei.

Mare favorit la începutul turneului, campionul mondial Magnus Carlsen, clasat pe locul 6 cu 7,5 puncte, care a pierdut și 15 puncte ELO, este nemulțumit: “Performanța generală a fost rușinoasă, să fiu sincer” a declarat el la sfârșit.

Și câștigătorul, Jorden van Foreest, a avut o declarație plină de sinceritate și candoare: “Când jucam în copilărie în secțiunile de amatori, am visat întotdeauna să joc împotriva celor mai buni șahiști din lume la Tata Steel. Dar chiar și în visele mele cele mai sălbatice nu m-aș fi așteptat să câștig într-o zi.”

Sursă foto: balzac-orizont.blogspot.