Despre șah la trecut și prezent

Un articol de Claudiu Iordache – președinte Asociația Județeană de Șah Constanța

Amintirile sunt ceva de neuitat, vrem nu  vrem, ele revin întotdeauna agasant și stăruitor, timpul  trecând fără putința de a le șterge. Memoria ne trage mereu înapoi, la împrejurări plăcute sau mai puțin plăcute ale vieții, cu scopul de a ne oferi o bază de plecare pentru viitor.

Noul film de ficțiune “Gambitul Damei” care ne transportă, cronologic vorbind, în perioada de ascensiune a lui Fischer, a surprins prin numărul mare al celor care s-au afișat interesați de șah. Cei din generația mea cunosc foarte bine epoca în care se desfășoară acțiunea, dar mie filmul mi-a stârnit o întrebare: dacă poți să te întorci în timp, la ce moment al vieții ai vrea să revii? La această întrebare, cu siguranță cei mai mulți vor întoarce roata memoriei și se vor opri la aducerile aminte din copilărie și adolescență. Acele amintiri sunt atât de copleșitoare, atât de vii, ne răscolesc emoțiile cu ardoarea nostalgiei și inocenței, încât niciodată scrisul nu poate reda pe de-a-ntregul asemenea momente profunde și îndepărtate. Iar cei care au fost îndrăgostiți de șah nu vor uita nicicând fiorul dat de tangența cu primele noțiuni ale jocului, mândria și satisfacția după epicele înfruntări la tablă, extazul victoriilor și amărăciunea înfrângerilor.

Unul din jucătorii emblematici ai Constanței, explorând spațiul virtual pe care îl are la dispoziție, oferă zi de zi celor interesați momente importante din istoria șahului mondial, scoțând la suprafață pagini îngălbenite de vreme. Mă refer la MF Cicirone Spulber care, prin postările sale insistente, reușește să trezească nu atât amintirile proprii, cât mai ales frumusețea copilăriei noastre.

Trecând de la imitație la creație, mărturisesc, așa cum am făcut-o de mai multe ori pe pagina mea de facebook, admirația sinceră pentru articolele cu temă șahistă ale lui Ionuț Iamandi. Confesiunile lui despre micile bucurii date de posibilitatea de a avea un abonament la “Revista Română de Șah” sau la celebrele reviste rusești “Șahmatnîi Biuleteni” și “64”, eforturile și bucuria nemărginită de a achiziționa o carte de șah, visul de a răsfoi un “Informator”, amintirile despre condiția șahistului de ieri și de alaltăieri, zugrăvesc un drum pe care orice jucător l-a parcurs și acum este îmbiat de ziarist să-l reconstituie. Oare în era fluxului de informații, un adolescent modern poate ințelege aceste lucruri sau trebuie să aștepte până se sedimentează amintirile?

Pe mine aceste minunate articole mă captivează, așa cum m-au fascinat în tinerețe admirabilele eseuri despre șah ale lui Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Adrian Rogoz sau Radu Voia. Dar cum multe lucruri fascinante se întâmplă doar în literatură, o remarcă a fostului campion mondial Mihail Tal are darul de a ne aduce cu picioarele pe pământ: “Șahul este o lume asemănătoare cu cea reală, dar nu este cea reală”.

*

Adunarea Generală a Federației Române de Șah programată inițial pe 13/14 martie s-a desfășurat sâmbăta aceasta, în format mixt (prezență fizică și online) cu participarea a 25 de membri cu drept de vot. În lipsa temporară a președintelui Sorin Avram Iacoban, autosuspendat pe timpul campaniei electorale, Vladimir Danilov, vicepreședinte al federației, a prezentat raportul de activitate pe anul 2019, pe care l-a supus aprobării adunării, împreună cu execuția bugetară și raportul administratorilor. Din păcate lumea șahului a devenit mai săracă, foarte multe personalități dispărând în acest timp: Teodor Seneția, Marcel Iosif, Emanuel Reicher, Traian Stanciu, Nicolae Doroftei, Mihai Breazu, Eleonora Mihai.

Impresia generală a fost că raportul a înfățișat o lume de mult apusă, aducând în prim plan o avalanșă de competiții interne și internaționale, la care acum nici nu putem gândi. Secretarul general al federației, Constantin Ionescu, a sintetizat foarte bine situația: “timpul a trecut, bugetul s-a cheltuit, hai să-l și votăm”.

Rămân rezultatele bune înregistrate, din care foarte pe scurt amintesc:

• Campionii naționali, masculin și feminin pe anul 2019: Constantin Lupulescu și Corina Peptan.
• Campionatul Mondial Școlar, 30 mai – 9 iunie 2019, Mamaia:
• Ema Obadă – F15, locul 1
• Mihnea Ognean – O15, locul 1
• Campionatul Mondial de veterani, 11-24 noiembrie 2019, București
• Vladislav Nevednici, locul 2

O prezentare telegrafică, surprinzând câte o idee din  discursul celor înscriși la cuvânt, ar arăta cam așa:

Mircea Pavlov – Colegiul Central de Antrenori: avem rezultate bune până la un nivel, dar nu reușim să pătrundem în topul mondial.

Dinu Ioan Nicula – Colegiul Central de Arbitri: trebuie să transformăm cantitatea în calitate, prin mai multă exigență la obținerea calității de arbitru și a promovării examenelor de categorie.

Andreica Navruc – Comisia Șah prin corespondență: numărul celor care participă la concursuri prin corespondență este din ce în ce mai mare; se pot folosi și softurile de șah.

Elena Cristian – Comisia Organizatorilor de competiții: a crescut calitatea organizării competițiilor, fapt apreciat și de organismele internaționale.

Comisia de presă:

–           Ștefan Baciu: numărul ziariștilor care au scris despre șah a fost mai mare.

–           Aristotel Bunescu: presa s-a orientat, din ce în ce mai mult, către social media.

Vlad Ungureanu – Comisia Șah în școală: Campionatul Mondial Școlar de la Mamaia a fost un succes, prin publicitatea făcută și atragerea copiilor către șah.

Iosif Friedman – Comisia de etică: nu au fost sesizări care să necesite dezbateri ale  comisiei.

            Lucian Jugaru – membru al CD: trebuie mai multă preocupare pentru șahul rural.

                        Ionuț Dobronăuțeanu – se vor programa întâlniri online cu Colegiile de antrenori și arbitri precum și cu Comisia “Șah în școală”, pentru a pune în discuție noi modalități de lucru în condiții de pandemie.

                        Și ca să închei pe un ton comic optimist, remarc dorința unanimă de revenire la vechiul si beneficul nostru șah, șugubeții fiind de părere că prea mult joc virtual potențează artroza, cifoza, scolioza și … nevroza. Șahul adevărat are nevoie de un partener adevărat.

Claudiu Iordache